Compuneri Despre Iarna

Un vis de iarna
Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Şi deodată, Zâna Iernii m-a luat în zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveştile şi basmele pe care mama mea mi le citea în fiecare seară.Ea îmi prezentă întreg ţinutul pe care a pus stăpânire, după care pocnit din degete şi un roi de fluturii albi m-au înconjurat.Fulgii începuseră să zboare, iar spre surprinderea mea, aveam aripi, pluteam şi dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna îşi aduse caleaşca fermecată şi zbură împreună cu noii mei prietenii.
Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi!După lungi zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de gheaţă ca oglinda împodobită de un păianjen iscusit şi pânze albe de un alb strălucitor îţi umpleau ochii. Am păşit în palatul de cristal împreună cu fulgii, vântul şi zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăţia lui, împărăţia poveştilor nemuritoare.
Era ceva de neînchipuit! Deodată, o ploaie de steluţe începu a curge din tavanul de gheaţă.Acei fulgi erau visele mele devenite realitate,acum!Parcă era o poveste de demult şi îmi doream atât de mult să fie real!
Ioan Slavici spunea :"Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă închideţi ochii şi visaţi alături de mine! “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.“


Iarna
Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului.
Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când oboseau din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului.
Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.
A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.
Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.
Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe.
Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând luminiţele.
De ce nu va place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului Isus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor.


Iarna in zapada

Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.
Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantie de argint.
Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.
Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.
Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâie zăpada pufoasă.
Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai, Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.
Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.